Speranta fara optimism

Colectia Savoir-Vivre

traducere: Ines Hristea

Maestrul recunoscut al comediei si una dintre cele mai sclipitoare minti ale epocii noastre, Terry Eagleton este un filosof, critic si teoretician literar britanic. S-a nascut in 1943, in Salford, Marea Britanie, intr-o familie de irlandezi catolici. Si-a facut studiile la Trinity College si la Jesus College, Cambridge. A inceput sa predea la University of Oxford si, in calitate de visiting-professor, la Cornell University, Duke University, Iowa University, Melbourne University, Yale University si la Trinity College, Dublin. Detine titlul de Distinguished Professor of English Literature la Lancaster University. Este autorul a peste patruzeci de lucrari de teorie literara, postmodernism, politica, ideologie si religie, care au avut un succes fantastic in intreaga lume.

S P E R A N T A.   S A U   C E A   M A I   D I S C R E T A   V I R T U T E.

Dar ce e speranta? O emotie? O forma de forta interioara? Si ce o deosebeste de dorinta? Oare speranta poate schimba viitorul?

Optimismul. Sau lentila roz prin care se poate privi lumea.

Speranta fara optimism printre secole de eruditie, de la Regele Lear la Kierkegaard, de la D’Aquino, Wittgenstein si Sfantul Augustin la Kant, de la Walter Benjamin la Ernst Bloch.

Optimismul este efectul veseliei, de aceea ii lipseste o baza solida sustinuta de ratiune, atat de esentiala pentru speranta.

Speranta nu este o stare de spirit sau o conditie biologica, ci o perspectiva morala asupra vietii.

Wittgenstein afirma ca un caine nu poate spera. E drept, cainele se asteapta ca stapanul lui se va intoarce, dar nu spera, pentru ca speranta depinde de limbaj. Terry Eagleton e de parere ca aceasta teorie e pornita de la frica de caini care il stapanea pe Wittgenstein, dar e de acord ca speranta este o functie a limbajului.

Exista pilule care stimuleaza optimismul, dar ele nu genereaza speranta.

Banalitatea optimismului se regaseste, de pilda, in convingerea tampa ca totul se va termina cu bine pentru ca esti optimist, ca si cum totul ar trebui sa se termine cu bine pentru ca esti albanez.