Sanctuarul suferintei. Roman autobiografic

Autorul acestui roman autobiografic nu a fost recunoscut ca botanist la adevarata lui valoare, desi a ramas pana la sfarsit un specialist entuziast, indragostit de meserie, si-n toata viata lui n-a facut altceva decat experiente: cu porumbi, cu soluri care sa retina apa, iar gradina casei parintesti din Vidinul Gorjului a adapostit probabil una din putinele statii meteorologice private – chiar daca de dimensiuni modeste – din aceasta tara.

A trecut in revista flora de pe toata Valea Gilortului, desi pentru o atare etapa a platit averi pentru omul cu calul, de care a avut nevoie pe creste inaccesibile de munti. A cercetat efectele poluarii in trei sferturi din teritoriul Romaniei, finantand lungi si fructuoase calatorii de studiu pentru tara lui, la ora la care altii, nascuti si traitori pe meleaguri mai laxe si, ca atare, mai norocosi, aveau sa-si publice la timp si in reviste sau la edituri de circulatie internationala rezultatele legate de acelasi gen de cercetari. de care vorbea el devenea, tot la finele anilor 60, cand s-a apucat de tema, dar la cateva mii de kilometri distanta, sau .