Personalitatea Copilului

Inca din primele zile ale aparitiei copilului pe lume intrebarea „Imi seamana, nu-i asa?“ preocupa mama si tatal copilului. Parintele doreste sincer ca o parte din personalitatea sa, din ceea ce are mai bun, sa fie cuprins in purtatorul bucuriilor, viselor neimplinite si sperantelor viitoare.

Timpul trece. Incercarile de a-i asemui cu cineva se micsoreaza pe masura ce copilului i se contureaza personalitatea, pentru ca, oricat ar parea unora de curios, copilul are mica lui personalitate inca din primele saptamani de viata.

— Are ochi albastri ca bunica.

— Are o alunita deasupra buzei ca mama. — Doarme agitat ca taica-sau.

— E linistit si domol. Leit bunicu-sau.

Constatari obisnuite, nelipsite din discutiile familiale, care ilustrea- za controversata problema a ereditatii, masura in care un copil mosteneste de la predecesorii sai anumite insusiri.

Nimeni nu a contestat vreodata asemanarile dintre parinti si copii, importanta caracterelor ereditare sau prezenta inoportuna a unor deficiente native indiferent daca sunt mostenite sau nu. Stiinta moderna ne pune, insa, la indemana cele mai eficiente indreptari.

Depinde numai de noi sa le folosim asa cum se cuvine, iar lucra rea de fata va vine in ajutor in sculptarea la copilul Dvs. a unei personalitati frumoase si armonioase.