Proceduri judiciare si administrative in Transilvania, secolul 18

„Istoria dreptului in spatiul romanesc obisnuia sa fie una dintre disciplinele solicitate cu relativa asiduitate in construirea unui discurs juridic cu specific national, insa in ultimele doua decenii a fost oarecum umbrita de alte ramuri din spectrul stiintei dreptului, intrand intr-o staza – surprinzatoare daca ne gandim la paralela crestere a populatiei universitare cu pregatire juridica. De aceea, ne bucura sa constatam ca mai exista, in breasla tot mai cuprinzatoare a profesionistilor Justitiei, persoane dedicate cunoasterii autentice, detasata de clisee, a istoriei si evolutiei practicilor judiciare din spatiul transilvan.

Catalin Bichescu, un profesionist deja respectat in avocatura si un impatimit al descoperirii radacinilor sale in sens istorico-profesional, ne propune prin Proceduri judiciare si administrative in Transilvania (sec. XVIII), primul sau efort de consistenta livresca. Compus initial in forma institutional-administrativa a unei teze de doctorat, lucrarea de fata se constituie ca un op de sine statator in bibliografia juridica nationala.

Titlul cartii, de un clar si neeschivat ton juridic, ascunde cu eleganta sintetica un excurs consistent si de multe ori cu aspecte de inedit intr-o zona a istoriei transilvane pe care avem impresia generica ca o stapanim, dar careia nu-i cunoastem cu adevarat fatetele si modulatiile, precum au fost conservate in documentele diplomatice. Venita de undeva din adancul educatiei liceale si universitare si a unei legaturi genetice cu locurile vietuirii si a cresterii intelectuale, dorinta de surprindere logico-juridica a secolulului al XVIII-lea transilvan adaposteste, in mod creativ, o investigatie asezata intr-un pat germinativ istoric, cu rezultate ce imbogatesc fara doar si poate jurisprudenta, in dimensiunea ei ardeleana.

Nu exista dubiu ca autorul, prin tematica propusa, se inscrie pe o linie de multidisciplinaritate. Abordeaza un mod de investigare complex, in cadrul caruia evenimentele istorice si fenomenologia consecventa acestora sunt analizate obiectiv, cu o determinatã rigoare juridica, istoricul si juridicul conditionandu-se reciproc in logica unui discurs ce aminteste de constructia discursiva juridica occidentala. Spunem aceasta pentru ca nucleul documentar asupra caruia poposeste cu asiduitate autorul este marcat de miscarea seditioasa a lui Horea, Closca si Crisan, primul eveniment de substanta care pune romanitatea, in dimensiunea ei transilvana, pe harta Europei Luminilor. Este, in acelasi timp, si momentul istoric in care realitatile transilvane, grav dezechilibrate de Rascoala din 1784, apar sub o reflectie juridico-filozofica cu nuante moderne, dar cu o incarcatura represiva acuta, tipica despotismului luminat, preliminand de o maniera substantiala coercitia si capacitatea punitiva a Statului modern, atent la corectia imediata a slabiciunilor sale.

(…)

Autorul duce investigatia juridico-istorica intr-un areal evenimential care topeste, ca intr-un creuzet, stabilimentele juridice ale modernitatii Europei Centrale si cele tipic transilvane, aplicate cu mai mult sau mai putina rigoare romanilor, prin legalitatea habsburgica, polarizata deopotriva politic si etnic.” – Conf. univ. dr. Sorin Alamoreanu Facultatea de Drept, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca in „Prefata”