Dimensiuni ale gandirii coregrafice. Timp, spatiu, miscare – Volumul 1

Motto:,, Daca vrei sa construiesti un vapor, sa nu incepi prin a-I trimite pe oameni dupa lemne, cuie, unelte, sfori si alte materiale. Invata-i intai sa tanjeasca dupa marea indepartata, nesfarsita…” (Antoine de Saint-Exupery, Citadela)

Aceasta carte s-a nascut in anul 2020, pe timpul pandemiei… Pentru prima oara din intreaga cariera didactica am tinut cursurile de Arta Coregrafica din spatele ecranului, fara a avea acces in spatiile propriu-zise destinate studiului dansului. Dialogul cu studentii a fost intermediat de un calculator – interfata intre real si imaginar, intre concret si iluzie. Studentii, insa, erau reali si lor le-am destinat aceste cursuri – prilej de a medita asupra dimensiunilor ce intra in componenta discursului coregrafic.

Cartea contine un numar de eseuri, toate aceste eseuri reprezinta o introducere la ceea ce noi, cercetatorii din domeniul dansului, numim: Arta Coregrafica. Cartea se adreseaza tuturor acelora care doresc sa cunoasca domeniul coregrafic, dar si celor care incearca sa paseasca pe drumul coregrafiei, celor care intr-o zi vor fi coregrafi, pedagogi, cercetatori in domeniu. Acest studiu nu isi propune sa descifreze complet multitudinea aspectelor ce intra in componenta spectacolului coregrafic, nu va clarifica toate problemele legate de arta coregrafica, dar speram noi, va deschide o mica fereastra, va aduce poate o noua perspectiva de intelegere asupra domeniului.

Dansul – arta vie, complexa – poate fi, cu greu, introdus in cutia limbajului scris ori vorbit; semnul plat (litera) nu poate reda vibratia dansanta a vietii, la fel cum marea n-ar putea fi inchisa intr-o camera. Dansul contemporan este jocul cu spatiul, timpul, emotia, este un domeniu al cercetarii continue, o cercetare libera, un dialog dinamic al fortelor interioare si exterioare ale omului pentru a se descoperi pe sine sau, mai departe – pentru a ajunge in inima universului.

Miscarea contine dimensiuni infinite, a le pune in cuvinte inseamna a risca… Dar poate ca, pentru memoria dansului, merita riscul – gestul coregrafic trebuie uneori condensat, descris prin cuvinte pentru a putea sa traiasca mai departe, la fel de liber.

In dans, metafora capata trup, emotia devine spatiu, timp. Scenele se succed, iar in urma lor, din miscarea trupurilor, ne ramane visul. Miscarea este gand, elan, zbatere si, adesea, ne aduce in lumina sufletul. Omul in miscare demonstreaza ca este mai mult decat ceea ce pare, iar dansul devine un instrument revelator de meta-realitati.

Pe teritoriul visului si al libertatii, omul danseaza, poate, pentru a se descoperi pe sine sau pentru a-si intalni Creatorul. Dansand, omul se aseamana Zeilor – pare a fi absolvit de materie, de griji, de suferinta…

Actul predarii dansului este un act de curaj, un act de iubire, un act de sacrificiu. Profesorul de arta coregrafica ar trebui sa aiba curajul de a,, sculpta” in studentii sau in elevii sai,, ochi” cu care acestia sa vada dincolo de realitate,,, urechi” prin care sa asculte indescifrabilul, „aripi” cu care sa zboare dincolo de materie. Iar sacrificiul sau este permanent…

Dedic aceasta carte parintilor care mi-au deschis inima catre arta, studentilor mei – care m-au facut sa-mi pun tot mai multe intrebari si sa caut a-mi „perfectiona” metodele de predare, profesorilor de Arta coregrafica din cadrul UNATC, I. L. Caragiale, Bucuresti care m-au format pe cand am fost, la randul meu, studenta. Si mai dedic aceasta carte unui prieten drag, domnului arhitect Mihai V. Popa, care m-a inspirat si m-a ajutat sa duc la bun sfarsit aceasta carte. Autoarea