Bucuresti – Budapesta: Budapesta – Bucuresti

Goncalo M. Tavares (n. 1970, Luanda, Angola) este autorul unei vaste opere care este tradusa in aproximativ cincizeci de tari. Limbajul sau marcheaza o ruptura de traditiile lirice portugheze, iar subversiunea genurilor literare il fac unul dintre cei mai inovatori scriitori europeni de astazi. A fost distins cu premii importante in Portugalia si in strainatate. In Portugalia, se evidentiaza Marele Premiu pentru Roman si Nuvela al Asociatiei Portugheze a Scriitorilor, Premiul Literar Jose Saramago si Premiul Fernando Namora, printre altele. De asemenea, a primit Premio Internazionale Trieste Poesia in 2008, Premiul Belgrad pentru Poezie in 2009, Grand Prix Litteraire du Web Cultura in 2010 si, de doua ori, Premiul Oceane in Brazilia, fiind finalist, de mai multe ori, pentru Prix Medicis si Prix Femina. Saramago i-a prezis Premiul Nobel. Alberto Manguel il considera unul dintre marii scriitori ai literaturii universale. Intr-un interviu recent, Vila-Matas l-a comparat cu Kafka si Lobo Antunes.

Goncalo M. Tavares a primit premiul pentru intreaga sa opera, Premiul Literar Vergílio Ferreira in 2018, pentru „originalitatea operei sale de fictiune si eseistica, marcata de constructia unor lumi care suprapun diferite limbaje si tipuri de imaginar”.

„Goncalo M. Tavares este un scriitor diferit de orice am citit pana acum. Are darul – asemenea lui Flann O’Brien, Kafka sau Beckett – de a arata cum logica poate servi in mod eficient atat nebuniei, cat si ratiunii.” The New Yorker

„Marele scriitor portughez al secolului XXI.” Jose Mario Silva

„Este o figura de o indrazneala literara enorma.” Helia Correia

„[…] Singurul a carui opera o consider originala este Goncalo M. Tavares. Este un scriitor invatat, capabil sa acopere un spectru larg de teme, forme de limbaj, este extrem de cultivat si reuseste sa aduca aceasta cultura in cartile sale.” Joao Barrento

„Personajele lui Goncalo M. Tavares se lupta cu diferite fantome. Ele sunt spectre ale perioadelor istorice care continua sa reverbereze de-a lungul deceniilor. De exemplu, ramasitele Uniunii Sovietice, rasismul ce sta la baza nazismului, orasul impartit de un zid lung. In povestirile ce, aparent, vorbesc despre micro, autorul vorbeste, de fapt, despre evenimente macro, ce stau la baza istoriei tarilor in care se situeaza povestirile si a Europei.” (Gabriel Pinheiro)