Sâmburele vieții

Sâmburele vieţii a fost apreciat drept romanul cult din Polonia postbelică şi ecranizat în 1995.

O poveste de dragoste imorală între Boris, un bărbat căsătorit, şi Agata, o tânără femeie singură.

De obicei noţiunea de adulter conduce în mod automat la incriminarea persoanei aflate în afara căsătoriei, dar nu şi în acest caz. Dacă simţim compasiune pentru cineva este pentru Agata şi nicidecum faţă de Teresa, soţia înşelată.

Dragostea Agatei pentru Boris reprezintă o prioritate a vieţii ei. Nu cere nimic de la el – e suficient să existe. Noi toţi avem un sâmbure, afirmă ea, ceva cu care ne identificăm şi care dă sens vieţii, Acest sâmbure reprezintă dragostea.

Este adevărat că toata lumea are dreptul la fericire. Dar poţi fi cu adevărat fericit când îţi clădeşti fericirea pe suferinţa altora?

Când în sfârşit Boris îşi părăseşte familia şi cei doi pot trăi împreună, fericirea se află departe de ei. Agata caută cu disperare o cale pentru a rămâne cu Boris, dar şi cu conştiinţa împăcată.

Nu poate renunţa la dragostea ce reprezintă esenţa vieţii ei, dar nici nu poate trăi cu sentimentul vinovăţiei. Agata va rezolva această dilemă într-un mod pe cât de neaşteptat, pe atât de şocant.  O carte tulburătoare, care, în mod cert, va determina schimbări în concepţia cititorului despre problemele importante ale vieţii.