Melcul pe povarnis

O poveste a carei actiune se desfasoara in doua lumi.

Una este Administratia, o institutie suprarealista, o birocratie kafkiana care guverneaza padurea de dedesubt.

Cealalta e Padurea, un loc de temut, plin de creaturi ciudate, oameni primitivi si violenta.

Peret, care lucreaza in Administratie, ar vrea sa munceasca in padure. In schimb, Candid, care s-a prabusit in padure cu ani in urma, vrea sa se intoarca in Administratie cu orice pret.

Calatoriile lor sunt surprinzatoare si bizare, pline de mistere si ciudatenii.

„O meditatie asupra incapacitatii umane de a intelege mai mult din univers decat bucatica proprie. O opera literara captivanta, surprinzatoare.“

Publishers Weekly

„Padurea se apropia, venea spre ei si se ingramadea tot mai sus si mai sus, precum un val oceanic, pana cand ii inghiti. Nu mai existau nici soare si nici cer, nici spatiu, nici timp – padurea le luase locul. Erau doar sclipiri de culori intunecate, aer umed si dens, mirosuri ciudate, ca de fum sufocant, si un gust astringent in gura. Doar sunetul nu era atins de padure: zgomotele padurii erau acoperite de vuietul motorului si de palavrageala angajatilor.

«Iata si padurea!» isi repeta Peret. «Uite ca am ajuns si eu in padure!» continua el sa repete absurd. «Nu de deasupra, ci dinauntru, nu observator, ci participant. Uite ca sunt in padure!» Ceva racoritor si umed ii atinse fata, il gadila, se desprinse si cobori incet pe genunchii lui. Se uita: un fir lung si subtire de vegetatie sau, poate, un animal, sau, poate, pur si simplu, atingerea padurii, un salut prietenesc sau o pipaire suspicioasa; nu atinse acel fir. […]

Iar in jur, padurea fremata, tremura si se contorsiona, schimbandu-si culorile, stralucind si palpaind, inseland vederea cu fluxul si refluxul ei, batjocororitoare, infricosatoare, persiflanta, era absolut neobisnuita, era imposibil de descris, era gretoasa.“