Tenebre

Parca inseland programatic arta si filosofia, proza lui George C. Dumitru mizeaza pe un arsenal de voci narative care trimit, neindoielnic, la acel Haut Mal care strabate in mars triumfal ultima contemporaneitate. si unde e, de altfel, miza prozei de calitate, daca nu tocmai in siguranta povestirii, in izolarea ei de lumea exterioara, in propria ei (posibila) de(con)textualizare? Ar fi bine sa ne obisnuim cu nebunia, cu delirul, cu destructurarea lumii, cu lipsa ei de speranta, ar fi bine sa ne reobisnuim cu tragicul si sa-l luam in serios daca vrem sa supravietuim in haosul care ne inconjoara. Iar aceasta carte e un pas inainte catre intelegerea depresiei structurale care ne ameninta pe toti, fara discriminare si fara cea mai vaga urma de regret. Cu totii traim pentru un deadline caruia i-am pierdut intelesul: iar daca l-am regasi, nu sunt foarte sigur ca l-am recunoaste. Tenebre e o carte apasat apolitica in vremuri prea politice, un castig pentru literatura si un avertisment care contine, bine camuflata, structura Nimicului care ne ameninta pe toti. O carte care, daca nu vindeca, stabileste un diagnostic exact pentru ceea ce subzista dincoace de forta si semnificatie.
Cristian Fulas