Logica (I)rationalitatii. Teoria jocurilor si psihologia deciziilor umane

Aceasta carte este despre rationalitate, cu toate ca e posibil ca asa ceva sa nici nu existe in realitate. Multe date arata ca, in esenta, gandirea umana nu este rationala; suntem irationali chiar si in problemele pentru care solutia optima o reprezinta logica pura. Aceste aspecte au fost discutate in detaliu in cartea mea Észjárások (Moduri de gandire). Cartea actuala nu se bazeaza pe cea anterioara, mai degraba o completeaza: reprezinta o analiza a aceleiasi probleme, dar de data asta din perspective teoriei jocurilor relevata de Jonh von Neumann. Nu voi intra in caracterizarea profilului matematic al cartii, deoarece nu are asa ceva. In aceasta carte cititorul nu va intalni formule matematice, rationamentele matematice in schimb nu au putut fi evitate. Intelegerea continutului cartii nu presupune insa mai mult decat cunoasterea celor patru operatii aritmetice. Cu toate acestea, nu va pot promite ca va fi o lectura usoara. Pentru a ma apara pot apela la cuvintele lui Karinthy Frigyes: „nu eu sunt complicat, ci subiectul despre care vorbesc”.

Stilul cartii: eseu. In primul rand o recomand ca si lectura, dar in carte se regasesc si informatii care pot fi integrate in tematica unor cursuri academice, cu toate ca in scrierea sa nu m-am ghidat dupa regulile generale de elaborare a manualelor: materialul sa fie usor de asimilat si de predat, usor de evaluat, fiind irelevant daca insasi cartea este una plictisitoare. Mai degraba mi-am propus sa satisfac cerintele Cititorului caruia ii plac aventurile intelectuale. Totusi, m-am simtit oarecum obligat sa delimitez clar teoriile diferitelor discipline stiintifice de ideile care reflecta propria-mi viziune. Primele le-am marcat prin folosirea persoanei intai plural, iar in cazul celor din urma am folosit persoana intai singular. Cu toate ca nici primele nu pot fi acceptate ca si revelatii indiscutabile, sper ca cele din urma sa incite la discutii si ruminatii. Nu am vrut sa afectez fluenta lecturii respectand in mod acurat criteriile de citare si trimitere la surse bibliografice. Am reusit sa rezolv aceasta problema, indicand la sfarsitul cartii in Glosarul de termeni si Indexul autorilor si sursa bibliografica utilizata.

Cartea se imparte in trei parti. In prima parte sunt prezentate notiunile de baza ale teoriei jocurilor si o serie de jocuri sau situatii reale, care surprind foarte bine problematica teoriei, precum si modul specificde abordare a unor probleme psihologice si morale  din perspective acesteia. A doua parte este probabil cea mai dificila parte a cartii. Sunt prezentate implicatiile principiilor teoriei jocurilor in domenii precum: matematica, psihologie, evolutionism, economie si mecanica cuantica. A treia parte reprezinta o convergenta a diferite rationamente, apparent disparate. Aceasta parte este dedicata in exclusivitate psihologiei, in cadrul acesteia, gandirii rationale, care nu e nici pe de parte identica cu gandirea logica.