Ca o piatră în rîu

Traducere din limba italiana de Cerasela Barbone

Cartile lui Mauro Corona s-au vindut in peste trei milioane de exemplare in Italia.

Ca o piatra in riu este cel mai autobiografic roman al lui Mauro Corona. In parte bildungsroman, in parte cautare a sensului existentei, cartea urmareste destinul unui sculptor in lemn pasionat de scris si de alpinism. Crescut intr-o saracie lucie, intr-o familie in mare masura disfunctionala, in care trei frati – viitorul sculptor fiind cel mai mare – supravietuiesc cu greu brutalitatii si umilintelor tatalui, acesta urmeaza cu incapatinare drumul aspru pe care si l-a ales. Mai tirziu, devenit sculptor recunoscut, protagonistul romanului isi traieste viata urmarit de traumele copilariei, la care se adauga in chip straniu pacatele stramosilor. Brutal, alcoolic, pasionat de escalade pe munti, el cunoaste succesul dupa multa truda doar pentru a se retrage in ultimii ani de viata intr-o cabana de munte ce seamana foarte bine cu casa copilariei. Aici traieste o iubire tomnatica si misterioasa si tot aici se confrunta cu o taina ce il bintuie pina la moarte. O carte ce degaja o tensiune uneori aproape insuportabila, Ca o piatra in riu este si o meditatie asupra destinului, cu o poveste care aluneca imperceptibil in fantastic, tinind treze atentia si curiozitatea cititorului pina la ultima pagina.

„Corona este un poet al lemnului, al misterului sau dureros si pasional… El sculpteaza limba ca pe un trunchi: mina iscusita elimina tot ce e inutil, tot ce e de prisos, si astfel apar trasaturile, chipurile, corpurile, povestile. Povestile sale au autoritatea unei fabule in care miraculosul se impune cu o simplitate absoluta, gratie marturiilor vietii de zi cu zi. In ele exista o comuniune cu natura, cu fluxul tainic si neintrerupt al vietii, precum si o singuratate infinita si neinfricata.” (Claudio Magris)

„Mauro a explorat asiduu intunecimea. El povesteste despre izolare, mizerie, minie, violenta asupra femeilor si animalelor, despre alcool, care ii innebuneste pe barbati si in cele din urma ii ucide, despre sentimentul tradarii intr-o lume infrinta, pe cale de disparitie. Dar tot el ne ofera pagini luminoase atunci cind scrie despre copaci si animale salbatice, despre lemn, piatra, piraie, zile petrecute in padure, singur sau alaturi de prieteni, despre muntele care se ingrijeste de oameni.” (Paolo Cognetti)

„Ca o piatra in riu e povestea unei iubiri. Povestea unei calatorii. Povestea celor care au invatat ca uneori lucrurile se schimba numai daca schimbi modul in care le privesti.” (Letteratu)

Mauro Corona (n. Baselga di Piné, 1950) este un scriitor, sculptor si alpinist italian. A copilarit in provincia Trentino, dupa care familia lui s-a mutat in satul Erto din provincia Udine. Viitorul scriitor si-a insotit tatal in expeditii de braconaj prin muntii din zona, de unde si interesul lui ulterior pentru alpinism, in vreme ce pasiunea pentru sculptura i-a fost inculcata de bunicul sau, cioplitor in lemn. In adolescenta, Mauro Corona a studiat la colegiul Don Bosco din Pordenone, iar apoi, din cauza lipsurilor financiare, s-a inscris la Institutul de Topografie din Udine, ale carui cursuri erau gratuite. Firea sa rebela l-a facut sa se retraga de la scoala si o vreme a lucrat ca muncitor intr-o cariera de marmura. Dupa incheierea stagiului militar obligatoriu a muncit ca pietrar si sculptor amator. A inceput sa se faca remarcat in anii 1970 si a avut prima expozitie personala in 1975, devenind incetul cu incetul un artist apreciat si premiat. Si-a inceput cariera literara in 1997, cind a publicat citeva povestiri in cotidianul Il Gazzettino. In acelasi an a debutat in volum cu Il volo della martora si de atunci a publicat intr-un ritm sustinut mai multe carti bine primite atit de public, cit si de criticii literari. In 1998 i-a aparut romanul Le voci del bosco, pentru care i s-a acordat Premio Letterario Nazionale Carnia (1998) si Premio Letterario Nazionale Majella (2002). Volumul sau de proza scurta La fine del mondo storto (2010) a fost recompensat cu premiul Bancarella, iar in 2014 romanul La voce degli uomini freddi a obtinut premiul Selezione Campiello si premiul Mario Rigoni Stern. Cartile lui Mauro Corona au fost traduse in mai multe limbi. In 2021 scriitorul italian, supranumit de Claudio Magris „poetul lemnului”, a primit premiul La Tore Isola d’Elba, ca o recunoastere a meritelor sale si a intregii sale activitati.