Comunicarea nonverbală în universul școlar

Față de avalanșa de lucrări destinate comunicării de orice fel – cotidiană, profesională, organizaționala, artistică, jurnalistică etc. – educația a reacționat corespunzător, incluzând în aria ei de interes această inepuizabilă sursă de îmbogățire și diversificare a mijloacelor de expresie în relația atât de fragilă dintre magiștrii-educatori și mai ținerii lor discipoli.

În mediul educațional, limbajul verbal – oral și scris – rămâne dominant, dar și cel nonverbal se conturează că un susținător și un potentator al acestuia. Deși prezent, activ și plin de nuanțe, limbajul nonverbal se pierde totuși printre alte priorități ale profesioniștilor din sistem, mai grabnice și mai presante pentru viață școlii. A-i acordă un oarecare credit și a-i face loc în teoria și practică educațională nu poate fi decât în beneficiul actelor de instruire, îndrumare, consiliere, orientare, corectare s.a., pe care le activează sistemul de educație.

Ce-i drept, limbajului nonverbal în comunicarea didactică nu îi sunt destinate volume cuprinzătoare, dar capitole distincte și referiri directe se întâlnesc tot mai adesea în lucrări de specialitate, în reviste de profil sau în elaborările metodico-științifice (licențe, disertații, teze de doctorat, lucrări de grad didactic, rapoarte de cercetare etc.) ale celor interesați în mod profesionist de fenomenul comunicării.

Alte titluri pentru EugeniaEnăchescu (autor):

Solitudinea sau singur printre ceilalţi (2020)

,

Un colțișor de București. Cartierul Puișor (2022)

,

Învăţarea continuă. Aplicaţii la educaţie şi învăţământ (2014)

,