Mestesug, arta, document. Cahlele din Tara Romaneasca, secolele 14-17

„Tipologie si ornamentica, materiale si procedee tehnice sunt amanuntit investigate si sistematizate, iar extinderea orizontului strict arheologic spre cel de arta si de istorie culturala este foarte bine venita si condusa cu dexteritate intelectuala…

Minutioasa, cultivata, sistematica, lucrarea Mariei Venera Radulescu vine sa completeze un domeniu de istorie culturala autohtona care indica sincroniile spatiului sud-romanesc cu vechile mestesuguri artistice europene.”
acad. Razvan Theodorescu

„Lucrarea de fata se refera la teritoriul Munteniei si Olteniei, unitate geomorfologica delimitata la nord de Muntii Carpatii Meridionali, la nord-est de cursul raului Ramnicu Sarat si partea din aval a Siretului, la sud si est de Dunare, iar spre vest de raul Cerna, podisul si Muntii Mehedinti. Caracterizata prin prezenta tuturor formelor de relief, strabatuta de mai multe rauri (Motrul, Jiul, Oltul, Vedea, Argesul, Prahova, Dambovita, Ialomita, Calmatui s. a.), cu o fauna si flora bogata, zona a oferit din cele mai vechi timpuri conditii favorabile asezarilor umane.

Situata la intretaierea drumurilor comerciale ce coborau pe Dunare, din centrul continentului pana la Marea Neagra, a drumurilor ce traversau Carpatii de Sud, venind din Ardeal, pe firul unor importante cursuri de apa, sau a drumurilor ce coborau din nord, de la Marea Baltica prin Polonia si apoi prin Moldova, spre aceeasi lume balcanica sau spre fascinantul Orient, Tara Romaneasca se dezvolta sub influenta culturii si civilizatiei europene, devenind o componenta a ei.

In secolele XIV-XVII, spatiul geografic amintit este presarat cu nenumarate cetati, sate, Curti boieresti, biserici si manastiri, targuri si orase, dintre care, unele, resedinte domnesti. Amenajarea interioarelor a jucat, desigur, un rol important in epoca amintita. Fie ca era vorba de palate domnesti, de anexele manastiresti sau de locuintele feudalilor – toate acestea primitoare de oaspeti de seama, fie ca amintim obisnuitele case ale orasenilor sau taranilor, confortul incaperilor era asigurat prin mobilierul adecvat, tesaturi armonios colorate, ceramica si obiecte de metal. In acest context, instalatia de incalzit devine si obiect decorativ de prima importanta. Cahlele ce impodobesc aceste sobe se remarca adesea prin frumoasa realizare artistica si prin repertoriul ornamental incarcat de simboluri, de mesaje, transmise peste veacuri. Aceste piese se inscriu vastului patrimoniu cultural romanesc.”
Maria-Venera Radulescu