De la Homer la Joyce

„Se poate comunica si e necesar sa se comunice cu valorile literaturii universale, pastrandu-se o perspectiva istorica, citindu-l pe Sofocle ca pe contemporanul lui Pericle. Dar am inceput sa intelegem, spre deosebire de secolul trecut, istoricist, ca tot atat de necesara, ba poate chiar mai fecunda, e o comunicare cu trecutul, adoptandu-se o perspectiva actualizatoare, citindu-l pe Sofocle ca pe contemporanul nostru. Dincolo de aceastǎ perspectiva care, in cele din urma, e si ea oarecum istoricista, doar ca istoria e localizata in actualitate, se deschide o perspectiva a sincroniei literare care dispune sa-l citim pe Sofocle ca pe contemporanul nimanui ori al tuturor, ca pe un martor al esentialitatii umane si nu numai al unei existente istoric cantonate.

Incercare ambitioasa, ce nazuieste sa derelativizeze valorile literar-artistice, pastrand totodata constiinta unei relativitati a formelor si figurilor pe care o hermeneutica a textelor se cuvine sa o puna in lumina. Relativitate impusa chiar de prezenta autorului, a cititorului interpret, a scriitorului si hermeneutului in comentariile sale.

In cartea aceasta a atator carti, scribul interpret apare in textele sale ca si pictorul ce se zugraveste pictand in propriile sale tablouri.

Sa-i fie iertata aceastǎ ultima desertaciune.”

(Nicolae Balota)