Fără speranță. Speranță abandonată

Traducere si note de Nicolae Iliescu

Memoriile Nadejdei Mandelstam, constituite din volumele Fara speranta (tradus la Editura Polirom in 2003) si Speranta abandonata, reprezinta una dintre cele mai impresionante marturii despre viata din Uniunea Sovietica in timpul terorii staliniste.

Daca prima parte a extraordinarelor memorii ale Nadejdei Mandelstam, Fara speranta, prezinta ultimii patru ani de viata ai lui Osip Mandelstam, cele doua arestari, exilul si moartea lui, precum si destinul postum pe care sotia lui si-a propus sa-l aduca la cunostinta posteritatii, cartea a doua – Speranta abandonata –, opera cu totul independenta, in care autoarea isi rememoreaza existenta din momentul intilnirii cu Mandelstam, la 1 mai 1919, relateaza despre viata lor in deceniul al treilea si inceputul celui de-al patrulea, despre prieteni si ambianta literara: akmeistii, Hlebnikov, Pasternak, Tvetaeva si, indeosebi, Ahmatova a carei prezenta nu a fost decit episodica in primul volum. Incercare de a intelege epoca, de a-i sesiza principalele valori spirituale, analiza Nadejdei Mandelstam, uneori foarte personala si patimasa, produce o impresie profunda, zguduitoare, constituindu-se totodata intr-o originala istorie a literaturii ruse din prima jumatate a secolului XX.

Nadejda Mandelstam, „evreica ortodoxa la cea de a treia generatie“, dupa cum a declarat ea insasi, s-a nascut la Saratov, la 31 octombrie 1899. A studiat pictura, lucrind in atelierul pictoritei Alexandra Exeter, la Kiev. La 1 mai 1919, a facut cunostinta cu Osip Mandelstam, de care nu s-a mai despartit pina la 1 mai 1938, ziua ultimei arestari a poetului. In anii terorii staliniste, Nadejda Mandelstam a salvat de la distrugere mostenirea poetica a sotului. Abia dupa multi ani de pribegie, in 1958, obtine permisiunea de a se intoarce la Moscova. A murit in anul 1980.