Timp in deriva

„A incerca experienta reintoarcerii catre firescul ce a fost inainte, adica o recuperare in registru postmodernist, o «spartura» in cuirasa metatextului, spre o reevaluare a resurselor poetice, o revigorare naturala, fara acea automacerare sisifica, a te elibera de capcanele pe care ti le-ai intins singur in desisul textului, a evada din «ingradire» zidindu-ti alta «casa» a poeziei, iata «directia» derulata constient de Rodica Braga, cu o implicare tonifianta […]. Contributia poetica a Rodicai Braga in aceasta carte este fundamentala, intrucat «intrarile» ei (s-ar putea scrie un studiu aparte despre organizarea muzicala programatica a acestui Commentarius perpetuus…, «organizare» ce ar pune in evidenta mai exact principiul tonal care sta la baza intregii constructii poetice) umplu material un spatiu rarefiat de eul autoscopic al lui Mircea Ivanescu…”. (Marin Mincu)

„Rodica Braga este o scriitoare deplina, cu acces egal la mai multe modalitati ale expresiei literare. […] Poemele cresc paralel cu proza invaluie concentric acelasi miez tare al analizei: trecerea. Proza vibreaza nu de putine ori poematic, iar poemele au o poveste discreta in fundal.[…] Poezia Rodicai Braga are un timbru propriu, modulat volum dupa volum, cu un elegant echilibru intre cantecul inalt-reflexiv al modernitatii si frangerile de ritm ale postmodernitatii dezvrajite”. (Irina Patras)

„Rodica Braga scrie o literatura oarecum speciala, cu sonoritati dramatice vatuite, cu vibratii de afectivitate […] ce se practica putin la noi si pe care am numi-o, imprumutand termenii muzicali, de camera. O poezie de interior, dar un interior al fiintei, al sufletului ce reverbereaza in sine, profund, la zgomotul tumultuos din afara, capabila a inregistra, cu finete, insa cu finetea unui seismograf sentimental, seismele produse in omenescul vital de scurgerea implacabila a timpului…”. (Constantin Cublesan)