Povestea Punktului

Povestea Punktului opteaza pentru o formula straina de formele mai conventionale ale literaturii, si anume, pentru expresia poematica. La prima vedere, solutia uimeste, fiindca nu ne asteptam ca aventurile intelectuale ale geometriei primordiale sa poata fi scaldate in vreo umbra de lirism.

O cosmogonie ne este descrisa la modul poetic in cartea Elenei Petresteanu, dar in imagini familiare omului contemporan, la conjunctia abstractului cu sensibilul in care o meditatie asupra esentelor lumii fizice are sanse optime sa se exprime. Explozia Punktului focar este un proces pe parcursul caruia universul, initial inchis in sine insusi, primeste consistenta fizica si viata „prin rost si rostire”, tinzand in cele din urma spre gandire, ca expresie superioara. Nimic nu poate fi fara un rost in spatiul-timp revelat de „povestea” Punktului: Linia, Triunghiul, Cercul, Sfera si, ca incununare a tuturor acestora, Torul („in care Punktul pulseaza concentric”) umplu orizontul cunoasterii, tinzand nostalgic spre propria lor perfectionare si spre perfectionarea intregului Cosmos. - Mircea Oprita (Scriitor, critic si istoric literar)

    Fragment:

  "Suntem unghiuri de vedere ce absorb altele, 

  Devenind tot mai largi pana cand se vor cuprinde 

  cu toatele…

  Unghiul largit complet isi centreaza varful,

  el devenind cerc.

  In orizontul cunoasterii universale complete,

  Punctul vazator e una cu Punktul vazut:

  Nicio perspectiva noua nu mai ramane posibila.

  Unghiurile tinzand sa cuprinda acelasi cerc,

  la deplina expandare devin concentrice toate

  in Punktul ce le fusese unic orizont.

  Infimul Punkt revarsat in afara intr-o infinitate formata

  primeste astfel insemnatate de Suprem Tot

  restrans in inima formelor,

  ca ele sa se regaseasca pe sine atunci cand se cauta."