Salom si… Leustean

Viata bate filmul, dar numai daca exista cine s-o vada estetic, emotional. Iar Angela Birsan reuseste tocmai acest lucru! Unghiul ei de redare este original, ea stiind sa priveasca viata din interior. Personajele ei sunt fiinte vii, relevandu-se prin profunzimea umana, prin vibratia sufleteasca, prin omenescul si omenia lor. Drama Teodorei este autentica, subliniind o zbatere traita greu, dar cu sarm si curaj; este un episod nefericit si, totusi, nu lipsit de speranta – caci nu se simte ca tristetea eroinei duce la resemnare. Simtim insa, prin insusi faptul ca autoarea se regaseste pe sine tocmai prin calatoriile ei, prin colocviile ei introspective, ca mai exista speranta.

Daca vreti o carte despre locuri senzationale si oameni asijderea, despre un Israel victorios si dramatic, luminos si tensionat, despre dragoste si speranta, daca vreti o carte buna, nonconformista si cu ampla vibratie sufleteasca, atunci cred ca merita sa cititi „Salom si leustean”.

Ce-am izbutit eu sa spun aici, e aproape nimic din ceea ce comunica Angela Birsan, in cartea ei de reportaj literar.

– Roni Caciularu

Fragment din cartea: Salom si… Leustean – Angela Birsan

Asta e! Nu mai stie cand. La inceput de mileniu, la inceput de lume, din alta lume, dintotdeauna sau niciodata! Uneori isi reaminteste detaliile cu atata acuratete incat are impresia ca priveste un fi lm. Acum nu… Acum e un mozaic de impresii, imagini si cuvinte, ca intr-o compozitie „Da – da”. Stie precis doar de ce. Cineva ii taiase cauciucurile de la masina iar Radu s-a revoltat sufi cient cat sa-si aduca aminte de ea ca sa agite un pic lucrurile. In doua ore se si vede cu el.

– E vorba de un investitor israelian de origine romana. Nu stiu daca i se puteau baga mai multe bete in roate decat au facut-o pana acum. Am crezut ca-i vreun bai doar cu romanii dar vad ca m-am inselat…

Tot ce nu e de-al lor e impotriva lor si trebuie facut ceva sa plece de aici, din Borsec. Vezi bine! Totul e o paragina de nedescris… Vine unul, face ceva si mai schimba imaginea iar ei, in loc sa-l sprijine n-au nimic mai bun de facut decat sa-i hacuiasca rotile. Astia de la politie se fac ca nu vad, primarul da din umeri, toti se feresc sa zica ceva pentru ca se tem ca le vine si lor randul daca nu-si vad de patratelul lor. Numai voi, ziaristii, daca mai spuneti cate-o vorba, ar putea sa se potoleasca. Nu-l lasa sa respire cu niciun chip.