Tantaru’ aduna intre copertele sale pagini de istorie din viata unei familii de tarani munteni, inainte si dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, pana inclusiv in perioada comunista. Limbajul autentic insufletit de personaje la fel de autentice, frumos conturate si pastrand numele reale, te poarta prin lumea satului romanesc de altadata intr-un mod inedit. Naratiunea abil mestesugita, asezonata cu dialoguri scurte, picante, multe dintre ele foarte hazlii, dau un farmec aparte cartii. Mai mult realitate decat fictiune, romanul dedicat bunicilor autorului poate fi un ghid informativ, practic, pentru cei mai multi dintre copiii zilelor noastre care poate ca nici habar nu au ce inseamna sa ai bunici la tara.
Daniel Iancu s-a nascut la Ploiesti in 1962. In 1986 a obtinut diploma de inginer mecanic. A lucrat multi ani in domeniul forajului marin, participand la proiecte importante in diferite colturi ale lumii. In timpul studentiei incepe sa cante la chitara si apare pentru prima data pe scena cu o compozitie proprie, Spitalul de nebuni, in anul 1981. A obtinut diverse premii in cadrul festivalurilor nationale de muzica folk, iar in anul 2004 primeste trofeul festivalului Om bun din Bucuresti si premiul Valeriu Sterian. A scris mai multe scenete umoristice jucate de studenti in diverse spectacole. De asemenea, a cochetat si cu epigrama. Majoritatea cantecelor sale sunt compuse pe versuri proprii. In perioada 2005−2013 i-au aparut patru albume muzicale: Buletin de stiri, Patria – Spitalul de nebuni, Mii de smaralde (contine o parte din cantecele scrise in vremea studentiei; cantecul Mii de smaralde a fost desemnat cel mai bun cantec folk al anului 2011 in cadrul galei premiilor Radio Romania Actualitati) ‑ si Hazz folk.
