Romania Mare. Idee, infaptuire, viitor

Romania Mare. Idee, infaptuire, viitor – Apostol Stan 

…cartea expune pe spatii intinse modul si imprejurarile in care s-a constituit si intregit natiunea romana intr-o entitate statala in intregul ei teritoriu etnic, precum si circumstantele interne si externe in care s-a conceput, implinit si a evoluat Romania Mare.

Este un proces desfasurat cronologic intre 1848 si 1990, cuprinzand intreaga istorie moderna si contemporana…

……………

…in perioada 1927-1929, dupa ani buni scursi de la procla-marea RM se constata insa ca acel obiectiv era greu de atins. P. Chior, comisar al poporului pentru invatamant, in 1929, sublinia penuria de cadre de specialitate.

In exprimarea lui stalcit moldo-veasca, P. Chior — nume simbolic — constata ca cei „di s-o ridicat pana la jiudicarea problemelor, stitii, nici… pot sa-i numeri pi dejiti“. In acest sens functiona o institutie pretins academica, Comitetul stiintific moldovenesc, dar specialistii din sanul lui erau departe de exigentele cerute.

Se recursese pentru ajutor la Moscova, care trimisese un profesor lingvist, M. Serghievski, despre care acelasi P. Chior spunea: „Ci pot lua de la dansu ci el singur nu stii limba moldovineasci, da graiu basarabeanu care ii lua ca temelia incercarilor lingvistici, el nici atat nu-l cunsti, ci el singur numa incepi a faci cunostinti cu limba moldoveneasci din RM“.

Cel care trona in chip absolut in domeniul lingvistic, dand directive Comitetului stiintific, era Biroul comitetului moldovenesc bolesvic.

Acesta, la 15 decembrie 1929, in aceeasi limba stalcita, totusi romaneasca, se pronunta asupra modului de ortografiere asupra unor „buchii“ in alfabetul rusesc.

Manuitorii condeiului erau o rara avis – cum remarca L. Madan, inca din 1926, anume ca limba literara moldoveneasca a aparut odata cu formarea republicii.

Cu toate acestea, in 1928, avea loc prima reuniune a scriitorilor sovietici moldoveni. M. Andriescu, in 1929, sustinea ca scriitorii „sintem putintie di tot si sanguri.

In toati MS ni numeri pe dijiti. N-avem nisi literaturi vechi, n-avem de undi dinlauntru nisi ajutori. si sintem nevoit sa’nsepem lucu din talpi“. Din aceste motive, scritorii si poetii -cum sublinia, in 1927, V. Holostenko, sef de sectie pentru cultura si propaganda – luau „totul de la cultura romaneasca“.

Era o recunoastere clara ca, in ciuda interdictiilor, sursa de dezvoltare literar-culturala a moldovenismului era romanismul.

Este motivul pentru care acelasi culturnic se simtea obligat sa in-demne asemenea categorie de intelectuali sa se indrepte spre sursele rusesti si ucrainene, care sunt „culturi ale proletariatului victorios"

Odata inceputa actiunea de creare a limbii si culturii moldovenesti, dificultatile intampinate se dovedeau aproape insurmontabile, intrucat se pornea de la dogma politica inscrisa in insesi documentele „constitutionale“ ale RM, anume ca procesul acesta se reducea la debarasarea aproape totala de caracterul romanofon al limbii si culturii moldovenesti.

Ca atare, pe tot parcursul existentei ei, viata cultural-politica a acestei zone trans-nistrene se caracterizeaza printr-o acerba lupta contra romanismului…