Minus infinit

Romanul lui Renert Dusout ataca, intr-o maniera foarte originala, generoasa si mult abordata tema a trecerii in moarte. Mai multe personaje, de varste diferite si, interesant, din perioade diferite, devin siluete misterioase intr-un bar la fel de misterios. Barmanul, enigmatic si eI, evident, nu pare sa aiba prea multe raspunsuri pentru multele lor intrebari. Le comunica doar ca au murit, ca pot fi serviti cu ce bauturi doresc, ca au la dispozitie opt ore pe care sa le petreaca in bar si ca vor uita progresiv, pe parcursul noptii, felul in care au murit si chiar cum se numeau. Personajele se boteaza reciproc cu numele bauturilor preferate, incep sa interactioneze si preocuparea lor de capetenie este, fireste, ce se va intampla cu ele la finalul celor opt ore. Dupa un episod de betie crunta, eroii descopera o usa care da spre neant si, prea obositi de asteptare si de intrebari, trec, pe rand, prin ea. Mai putin personajul Gin, naratorul principal al povestii, care refuza sa plece, gandind ca in felul acesta isi sfideaza moartea. Temandu-se de singuratate mai mult decat de orice altceva, ramane totusi singur si preia atributiile de barman, asteptandu-si „clientii", carora le ofera exact aceleasi informatii pe care si el le primise la inceput.

A scrie inseamna a vindeca ranile lumii cu propriile rani, mi-am zis, si-am realizat brusc ca nu-mi ramane altceva de facut decat sa continui sa sangerez cuvinte care sa cicatrizeze in timp inimi, cu putin noroc. Din cand in cand, cine stie, cate o suma de litere mari si mici, adunate laolalta si amestecate in ordinea potrivita, vor reusi poate sa se transforme in zugravi care sa renoveze cate vreun hol de suflet. Si va fi destul, cred. Adevarurile absolute ma irita si ma evita, de asta n-am certitudini, stiu doar ca nu strica sa ai curajul sa te temi, din cand in cand, iar daca ar fi sa iti dau vreun sfat, ti-as spune doar ca viata asta n-ar trebui sa fie mereu o cursa, asa ca: Pe locuri! Fii! Gata! - Renert