Mesagerii ploii

Traducere si note de Marius Dobrescu

Ismail Kadare este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii europene contemporane. In 2005 i s-a acordat primul International Man Booker Prize.

In Albania secolului al XV-lea, razboiul bate la usa. Locuitorii cetatii de scaun si-au ales soarta. Nu au primit pacea otomana, pe care solia sultanului le-o promitea in schimbul abjurarii, iar acum asteapta riposta neintarziata a imperiului. Iar odata cu primavara soseste si imensa armata turca, inaintand lenes si inexorabil spre fortareata. Capitularea, se pare, nu e decat o chestiune de timp. Dar acest timp, infim in durata istoriei, este nesfarsit pentru cei prinsi in inclestarea in care se infrunta doua lumi. Stelele consultate de astrolog raman tacute. Imamii prevestesc victoria, iar poetul orb plange in versuri prapadul. Unde e adevarul? Ce sa scrie cronicarul ostirii? Un lucru e sigur: indiferent de care parte se va inclina balanta in saptamanile, apoi lunile de asediu si de arsita, cadentate de bubuitul innebunitor al tobelor, si eroii, si lasii vor avea aceeasi soarta.

„Un roman-cronica de un realism perfect si nemilos, tensionat, transformat in mit de bogatia simbolurilor si amintindu-ne astfel de Troia.“ – Le Monde

ISMAIL KADARE s-a nascut la Gjirokastra, in Albania, in 1936. A absolvit filologia la Tirana si si-a continuat studiile la Institutul de Literatura Maxim Gorki din Moscova. A debutat la optsprezece ani cu un volum de poezie, Inspiratii juvenile, caruia ii urmeaza in 1957 un al doilea, Visari. Trecerea la proza o face in 1963 cu romanul Generalul armatei moarte, care-i aduce notorietatea internationala. In anii urmatori publica romane si numeroase volume de povestiri, dobandind o reputatie greu de egalat in lumea literara: Cetatea (1970), Mesagerii ploii (1970; Humanitas Fiction, 2010), Cronica in piatra (1971; Humanitas Fiction, 2012), O capitala in noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976; Humanitas Fiction, 2009), Iarna marii insingurari (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arce (1978, Humanitas Fiction, 2015), Firida Rusinii (1978), Palatul Viselor (1981; Humanitas Fiction, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, Concert la sfarsitul toamnei (1988). In 1990 Kadare primeste azil politic in Franta si pana in 2001 locuieste la Paris, perioada in care ii apar romanele: Piramida (1991), Umbra (1994; Humanitas Fiction, 2008), Spiritus (1996; Humanitas Fiction, 2012), Florile inghetate din martie (2000). In 2001 Kadare se intoarce in Albania. Continua sa scrie romane care se bucura de succes: Fiica lui Agamemnon (2003), Succesorul (2003), Vremea nebuniei (2005; Humanitas Fiction, 2012), Accidentul (2008; Humanitas Fiction, 2011), Cina blestemata (2009; Humanitas Fiction, 2013), Papusa (2015; Humanitas Fiction, 2018). Volumul Firmanul orb (Humanitas Fiction, 2017) contine cinci dintre cele mai importante nuvele istorice ale sale. Ismail Kadare este si autorul unor eseuri, scrieri de memorialistica, precum si al cartii-document Moartea care ne-a unit (1998), despre evenimentele tragice din fosta Iugoslavie. Este recompensat cu numeroase premii si distinctii literare, printre care Prix Mondial Cino Del Duca (1992), primul Man Booker International Prize (2005) si Jerusalem Prize (2015). Pe 1 ianuarie 2016, statul francez i-a conferit Legiunea de Onoare, in grad de Comandor. Opera sa, nominalizata frecvent la Premiul Nobel, este tradusa in peste patruzeci de tari.