Statuia comandorului

Personajele acestei carti sint oameni obisnuiti, de tot felul: muncitori, tarani, intelectuali, comercianti. Ceea ce au ei in comun este spatiul concentrationar in care traiesc. Un spatiu descris in toata grozavia lui, o descriere cu atit mai neinduplecata cu cit in cuprinsul volumului nu veti gasi niciunul dintre cuvintele care il denumesc: «comunism», «comunist», «partid» etc., ci doar nelinistile si suferintele pe care le-a provocat… Aceste pagini se constituie intr-un elogiu adus nu rebelilor fara cauza, ci rebelilor fara sansa. – Varujan Vosganian

Poeme umbrite de o inexplicabila, statornica revolta, mihnire, proze din ce in ce mai batjocoritoare cu prostia omeneasca, scrise parca intr-adins pentru a nu fi publicate – astfel de pagini imi treceau tot mai numeroase prin fata ochilor. Cineva se impotrivea evidentelor; cineva staruia sa creada ca nu zadarnic se asaza la masa de scris, desi perspectivele cununiei cu litera de tipar piereau intr-un unghi tot mai strimt si mai neguros. Varujan Vosganian avea toate datele unui artist care isi face religie din refuzul faptului implinit. – Mircea Ciobanu

Varujan Vosganian (n. 1958) este poet si prozator. A publicat volumele de versuri Samanul albastru (Editura Ararat, 1994), Ochiul cel alb al reginei (Editura Cartea Romaneasca, 2001), Iisus cu o mie de brate (Editura Dacia, 2005) si Cartea poemelor mele nescrise (Editura Cartea Romaneasca, 2015), precum si volumele de proza Cartea soaptelor (roman, Editura Polirom, 2009, 2012), Jocul celor o suta de frunze si alte povestiri (nuvele, Editura Polirom, 2013), Copiii razboiului (roman, Editura Polirom, 2016). Cartile sale au fost premiate sau nominalizate la premii importante in tara si in strainatate. Traduceri, prezentari, lecturi publice, precum si comentarii critice ori eseuri din si despre scrierile sale au fost realizate in numeroase tari ale lumii.