De la teatru la jocuri video. Structuri narative digitale

Sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, adică era informațională sau digitală este caracterizat prin trecerea de la industria tradițională la cea bazată pe informația computerizată. Revoluția digitală, cunoscută și sub numele de a treia Revoluție Industrială a însemnat trecerea de la mecanic / analog la tehnologie electronică / digitală. Astfel, majoritatea domeniilor de activitate au suferit transformări ce au condus la mutații între realitate și virtualitate: necesitatea utilizării calculatorului și a telefonului mobil, amploarea fenomenului Internet (Internet of things), a conexiunii wireless, a platformelor virtuale (Oculus Rift, E.ON Icube ) și a jocurilor video. Calculatorul și smartphone-ul sunt doar câteva din interfețele realității virtuale. Realitatea virtuală simulată prin procese computerizate a devenit un proces utilizat în scopuri din ce în ce mai multe (artistice, profesionale, terapeutice și medicale). În anumite medii profesionale (inginerie, arhitectură, antropologie, arheologie) se folosesc platforme de realitate virtuală pentru simularea proiectului viitor sau reconstituirea elementelor care au existat, devenind navigabile. În terapia medicală se folosesc tot platforme de realitate virtuală pentru tratarea fobiilor și anxietăților sau pentru recuperări în urmă accidentelor (kinetoterapie). În mediul artistic vorbim de tablete grafice, sculpturi și rețeaua obiectelor fizice, a dispozitivelor, a mijloacelor și a altor elemente care au încorporate electronice, software, senzori și conectivitate la rețea și care permit acestor obiecte să colecteze și să schimbe date între ele.