Manastirea Northanger

Jane Austen aduce in literatura universala, prin opera sa restransa ca dimensiuni, insa bogata prin perfectiunea scriiturii, nota de modernitate care avea sa marcheze pentru totdeauna evolutia romanului si preferintele publicului cititor: protagonistii sai nu mai sunt eroi remarcabili, ci oameni obisnuiti, redati in secvente de viata mundane. Imbinand acest realism neasteptat cu umorul si inteligenta bine-cunoscute care irump din toate scrierile autoarei, romanele sale li se adreseaza lectorilor de astazi in aceeasi masura in care le vorbeau celor de acum mai bine de doua secole.

Manastirea Northanger, primul roman incheiat al autoarei – la varsta de doar optsprezece ani –, o prezinta pe cea dintai eroina din galeria tinerelor austeniene care, in urma intamplarilor prin care trec, ajung sa se inteleaga pe sine si sa se maturizeze. Actiunea romanului incepe la Bath, oras legat pentru totdeauna si de povestea de viata a scriitoarei. Catherine Morland, surprinzatoarea protagonista a Manastirii Northanger, fiica abia iesita din copilarie a unui preot, este atat de pasionata de romanele gotice, incat, pentru ea, lumea reala ajunge sa se intrepatrunda cu aceea a imaginatiei. Insa relatiile pe care le leaga atat la Bath, unde este adusa de catre protectorii ei, sotii Allen, pentru a se bucura de cateva saptamani de baluri, spectacole de teatru si alte activitati sociale, cat si la Northanger ii vor schimba perspectiva naiva pe care o are asupra vietii intr-una mai inteleapta. Vicleana Isabella Thorpe si fratele ei – John, Henry Tilney, preot si el, si sora lui, Eleanor, dar si tatal acestora, tiranicul general Tilney, contribuie cu totii la transformarea lui Catherine dintr-o copila visatoare si simpla intr-o tanara femeie capabila de prietenie adevarata, indragostita, onesta si cu valori morale puternice.