Amintiri din doua lumi

De la incorporarea sa in randurile Armatei Albe in 1919, la alegerea vietii monahale in 1924 in urma unui pelerinaj la Muntele Athos, soarta arhiepiscopului Vasili, pecetluita de credinta lui neclintita si o spiritualitate profunda, a fost marcata de istorie. Dupa mai mult de douazeci de ani petrecuti in „republica monahala", pleaca la Oxford — pentru a-si continua studiile patristice — si apoi la Bruxelles, unde a fost numit in 1960 arhiepiscop al eparhiei din Belgia a Patriarhiei Ruse. Pana la moartea sa, din 1985, el nu va mai trai niciodata pe pamantul Rusiei sale natale.

    Prima parte, consacrata anilor de tinerete, descrie, din interior si cu o rara sinceritate, perioada Revolutiei si a Razboiului civil: simtul sau de observatie face minuni, si Soljenitin nu a s-a inselat cand a preluat aproape fara nicio schimbare mai multe din paginile sale despre evenimentele anului 1917. Descrierea lui e poate un tablou mai autentic decat cele prezentate in multe carti de istorie.

    Cea de a doua parte, a amintirilor despre Biserica, incepe treizeci de ani mai tarziu, cand preotul (1951) si apoi Episcopul (1959) a inceput sa participe la multe sinoade si congrese internationale. Pozitia lui in Biserica Rusa de „exilat" l-a facut un observator precis, uneori dur, chiar critic, al instantelor ortodoxe, dar acest slujitor neobosit si devotat al Bisericii a spus si a scris intotdeauna ceea ce a gandit, oricare ar fi fost situatiile sau persoanele implicate.

    Prezentate aici pentru prima data in traducere romaneasca, amintirile arhiepiscopului Vasili din perioade putin cunoscute sau chiar gresit intelese, sunt — atat prin aspectul lor „civil", cat si prin cel „religios" — nepretuite pentru cei ce vor ia inteleaga istoria Rusiei si a Bisericii ei.

    Arhiepiscopul Vasili (Krivosein, 1900-1985) este unul dintre cei mai importanti prelati ai Bisericii Ortodoxe Ruse din a doua jumatate a secolului al XX-lea si o figura marcanta a miscarii ecumenice.