Paradoxal, acest roman reuseste sa dea mai multe sfaturi omului contemporan decat multe dintre vietile sfintilor cuviosi. Si aceasta pentru ca eroul principal se loveste de problemele noastre, dar gaseste alte solutii, cu adevarat de Pateric, acolo unde noi ne-am multumi cu jumatati de masura, cu atitudini fricoase. La sfarsitul cartii, cititorii raman cu dorinta de a se intalni in viata de zi cu zi cu astfel de eroi, a caror nebunie pentru Hristos se manifesta tocmai prin normalitate (pentru ca intr-o lume intoarsa pe dos, cum e cea in care traim noi, cea mai mare nebunie este sa fii firesc, sa fii normal).
Dupa cum putem citi in carte, "premizele simple ale intregii povesti nepovesti, dar de multi, actualmente neacceptate, sau acceptate partial, sunt ca exista Dumnezeu, si omul, si diavolul, si lumea.(…) Ambitia (o vocabula necrestina!) acestui proiect este de a imparti, cu oricine va avea rabdarea de a citi, macar o farama si macar intr-un mod palid, din marea frumusete a unei astfel de lumi. De a aduce, adica, mai aproape de dumnevoastra, cititorii, atmosfera frumoasa si calda a bucuriei de Dumnezeu, la fel de posibila, actualmente, precum odinioara si precum de aici inainte. Aceasta nu este o lume ideala, si nici un univers ireal, iar cartea de fata este, dupa cum s-a mai promuntat deja, cu cateva randuri mai sus, o poveste nepoveste, despre oameni ca toti oamenii, care au, insa, in ei, o comoara – credinta. Toate ideile, conceptiile si reactiile sunt autentice, desi plasate intr-un cadru lucrat scriitoriceste. Prin mijlocul cascadei de intamplari (unele dure, sau aproape vulgare) si oameni (la fel), Binele invinge si este mereu cu cei care-L iubesc si Il urmeaza."
