Episcopul Valeriu Traian Frentiu in dosarele Securitatii

Viata lui Valeriu Traian Frentiu se identifica prin ascensiunea, patima si triumful martiriului cu destinul Bisericii Romane Unite, Greco‑Catolica. Episcop de Lugoj intre anii 1912–1922, preia conducerea Eparhiei de Oradea Mare pana in anul intrarii in catacombe a Bisericii noastre, urcand calea Golgotei pana in anul trecerii la Domnul, in 1952. A pastorit in timpul incercarilor din perioada celor doua razboaie mondiale, a suferit impreuna cu Eparhia de Oradea in urma Dictatului de la Viena din anul 1940, a prezidat in calitate de decan de varsta Biserica Greco‑Catolica romana in perioada vacantei scaunului mitropolitan de la Blaj in perioada ascensiunii regimului totalitar comunist.

Norii negrii prevesteau urgiile care s-au dezlantuit odata cu scoaterea in afara legii a BRU, iar Preasfintitul Valeriu Traian Frentiu impreuna cu colegiul ierarhilor au infruntat cu tarie provocarile venite din partea regimului totalitar. Dar ultima parte a urcusului spre Golgota a fost arestarea, batjocora unui sistem de exterminare indreptat impotriva Bisericii, rastignirea si moartea. (Virgil Bercea)