Cuvioasa Parascheva, ocrotitoarea Moldovei si calauzitoarea credintei ortodoxe in intreaga Romanie a smereniei – Silvan Theodorescu
Cuvioasa Parascheva este o sfântă venerată în Biserica Ortodoxă Română, ocrotitoarea Moldovei. S-a născut la începutul secolului al XI-lea, în satul Epivat, Tracia, nu departe de Constantinopolee, din părinți bogați și binecredincioși.
Fratele său, Eftimie, a urmat viaţa monahală şi, după 30 de ani petrecuţi la mânăstire, a fost numit Episcop de Madit. Parascheva şi-a petrecut copilăria în casa părinţilor săi care au învăţat-o deprinderile creştine. Se spune că, la vârsta de 10 ani, auzind citindu-se în timpul unei slujbe Evanghelia după Marcu, copila a decis să-şi împartă hainele săracilor. Tânără fiind, a fost cerută în căsătorie de mai mulţi tineri înstăriţi, însă de fiecare dată a refuzat. Dorinţa cuvioasei era să se retragă în pustie şi astfel a plecat de acasă fără să le spună părinţilor săi. Istoriile arată că tânăra s-a închinat la mânăstirile din Constantinopole, apoi la locurile sfinte de la Ierusalem, după care s-a retras în Pustiul Iordanului.
În anul 1641, moaștele sale au fost aduse la Iași de către domnul Vasile Lupu și așezate în ctitoria sa, Biserica Sfinții Trei Ierarhi. Aducerea moaștelor la Iași a fost un gest de recunoștință din partea patriarhului Constantinopoleului de atunci, Partenie I și a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopolee pentru faptul că Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice. Începând din anul 1889, moaștele sale au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași.
‒ „Sfânta Vineri”, unificatoarea credinței ortodoxe a românilor prin pilda smereniei
‒ O viață în lumina credinței, dincolo de toate ispitirile lumii
‒ Odiseea Sfintelor Moaște și destinul lor românesc. Devoțiunea unică și marile procesiuni
‒ Minunile săvârșite de Sfântă în marea sa milostivenie
‒ Simbolul carității: o paralelă creștină cu Maica Tereza
‒ Acatistul și rugăciunea Cuvioasei Parascheva
Colecția SFINȚI, DUHOVNICI ȘI MĂRTURISITORI ROMÂNI (16 volume)
Despre români s-a spus, adesea cu o îndreptățire piezișă, că, bântuiți fiind de o toleranță ecumenică extremă, nu au o vocație mistică profundă.
Dar galeria Sfinților și Mucenicilor emblematici, a venerabililor Duhovnici și a marilor Mărturisitori români este mult mai complexă decât s-ar crede, fiind populată cu o mulțime de personaje excepționale, care s-au sacrificat pentru credință și neam, luminând un popor iubitor de Dumnezeu și tradiție creștinească.
