In cuvantul sau introductiv din cartea ”Invatatura bisericeasca” (tiparita in anul 1710, de Gheorghe Radovici) adresat ”cucernicilor preoti”, mitropolitul Antim Ivireanul a afirmat ca orice episcop al Bisericii are nevoie de ajutorul preotilor pentru ”chivernisirea Bisericii si spasenia sufletelor” credinciosilor. Preotii – in opinia ierarhului Antin Ivireanul – au datoria ”neincetata, si cu cuvantul si cu fapta” sa lucreze zi si noapte ”impreuna cu pastoriul” pentru mantuirea ”turmei cuvantatoare”, primita in grija de la Dumnezeu.
Prin aceste cuvinte, intaistatatorul Bisericii din Ungrovlahia a afirmat de fapt principiul canonic conform caruia nu doar episcopii, ci si prezbiterii si diaconii, ca membri ai preotiei de drept divin, au puterea si datoria de a participa in mod activ la exercitarea puterii bisericesti, fie ea invatatoreasca, sfintitoare sau conducatoare.
