Jurnalul unui batran nebun

Traducere din limba japoneza si note de Magda Ciubancan

Romanul a fost ecranizat imediat dupa aparitia sa, in 1962, in regia lui Keigo Kimura, avindu-l in rolul batrinului Utsugi pe actorul japonez Sō Yamamura.

Aparut initial in foileton, Jurnalul unui batrin nebun este una dintre scrierile tirzii ale lui Junichiro Tanizaki. Conceput sub forma unui caiet de insemnari al batrinului Utsugi, in care acesta isi inregistreaza minutios gindurile si trairile, dar si lucrurile marunte din viata de zi cu zi, romanul este strabatut in acelasi timp de un fior de erotism nascut din obsesia ciudatului personaj pentru nora sa, Satsuko, o fosta dansatoare cu trecut indoielnic. Umbra de tristete si nostalgie care pluteste deasupra intregii scriituri se impleteste cu umorul fin, construind o opera in care citim atit transformarea inevitabila a fiintei umane odata cu scurgerea timpului, cit si schimbarile sociale prin care trece Japonia acelor vremuri.

„Junichiro Tanizaki, cel mai mare romancier modern al Japoniei, alege sa construiasca aici o nesfirsita serie de variatiuni pe aceeasi tema dramatica: puterea iubirii de a crea, dar si de a distruge viata.” (Chicago Tribune)

„Daca nu se petrecea intr-un bordel, cindva, adulterul era pedepsit cu moartea, astfel incit dorinta de a muri era un test al loialitatii. In proza lui Tanizaki, adulterul este si cea mai rafinata forma a placerii senzuale.” (The New York Times)

„Diaristul Utsugi este o foarte simpatica si cu totul convingatoare creatie fictionala.” (The Atlantic)

Junichiro Tanizaki (1886-1965) a fost unul dintre cei mai populari scriitori ai literaturii japoneze. Obsesiile erotice distructive, un univers sexual adesea socant, dar si modul in care schimbarile rapide din sinul societatii japoneze in secolul XX afecteaza viata de familie se regasesc in multe dintre cartile sale: Moartea lui O-Tsuya (1915), Naomi (1924), Labirintul destinului (1928-1930), Istoria secreta a Seniorului Musashi (1935), O pisica, un barbat si doua femei (1936), Surorile Makioka (1943-1948), Cheia (1956), Jurnalul unui batrin nebun (1961; Polirom, 2016) etc. Majoritatea romanelor sale au fost adaptate pentru cinematografie, iar in 1964 numele lui Junichiro Tanizaki s-a aflat pe lista scurta a Premiului Nobel.