Sa te sfintesti, sa te linistesti!

Priviti la regele soare! Incet-incet se ridica din salasul sau si dupa ce isi face treaba se intinde din nou sa se odihneasca in asfintit. Dar si luna lui argintie, pe care sarmanul n-a apucat s-o atinga niciodata, ci doar in fuga, in umbrele serii, o mangaie, si ea usor-usor se ridica din rasaritul ei…
Toate incet si fara graba, cu blandete nobila, cu mangaiere catifelata, asa le vrea vesnicul si incet-umblatorul Dumnezeu.
Sfanta blandete nu este o simpla virtute, ci chintesenta tuturor virtutilor impreuna, fiindca aceasta este inmuiata cu totul in vesnicie. Te atinge atat de usor si dulce, ca adierea Raiului… Am cugetat multa vreme asupra acestui cuvant, mi-am pus intrebari si gandindu-ma la oamenii cu suflet odihnit, linistit si sfintit pe care-i cunosteam, am stat ca un microbiolog sa scot cuvant viu si de folos…
* * *
 Cuviosul si evlaviosul parinte Dionisios Tambakis vine sa ne aminteasca valori pe care aproape ca le uitaseram in viteza si asprimea vietii noastre contemporane, stapanite de cugetul lumesc: nobletea, discretia, smerenia, linistea. Sa-L urmam pe Domnul nostru, care i-a poruncit furtunii… si au tacut valurile marii (Psalmi 116, 29), pe drumul blandetii si pacii Sale!