Civilizatia Romana in Dacia

Intr-un timp relativ scurt, Imperiul Roman si-a savarsit opera la nordul Dunarii. Cata vreme a existat ca provincie romana, viata din Dacia nu a fost impietrita, fiind integrata intr-o necurmata miscare, ca a norilor ori ca unduirea continua a valurilor. Romanii au venit cu stilul lor de viata, cu legile, cu sistemul economic si social din pragul secolului al II-lea. Dar lumea romana a evoluat, si Dacia odata cu ea. In vremurile cand cucereau Dacia, romanii inca mai credeau in expansiune. Amintirea secolului de aur al lui Augustus era inca vie. Cine s-ar fi gandit ca, peste o suta de ani, toti oamenii liberi din Imperiu vor deveni „romani”? Cine s-ar fi gandit ca, peste mai putin de o suta de ani, imparatii vor fi africani, traci ori arabi? Dacia s-a lasat cuprinsa de „coplesitoarea” lume romana. Incadrarea in Imperiul Roman a fost, la inceputurile sale, un proces dur, prin pierderea civilizatiei si identitatii anterioare, semnificative fiind disparitia limbii si a religiei daco-getice, caci orice actiune de „globalizare” se face cu pierderi si transformari de identitate. Inutilitatea intrebarii Cum ar fi fost altfel? este dovedita de faptul ca nici dacii zisi „liberi”, cei necuprinsi in Imperiul Roman, n-au reusit sa-si pastreze identitatea, acestia fuzionand cu alte populatii si disparand din istorie prin secolul al IV-lea. In noile conditii istorice, autohtonii din provincia Dacia se amesteca si ei cu alte populatii si, astfel, se romanizeaza. Primind beneficiile civilizatiei lumii romane si contribuind, la randul sau, la imbogatirea acesteia cu posibilitatile sale umane si materiale, Dacia a devenit parte a „celui mai minunat taram al umanitatii cunoscut pana in acea vreme” (Pierre Grimal). (Mihai Barbulescu)
Pentru dacii tineri, inrolarea in armata romana insemna drumul catre o conditie sociala si economica mai buna, caci, la sfarsitul stagiului militar, deveneau cetateni atat ei, cat si urmasii lor. Adevarata scoala a dacilor era armata. Acolo invatau ori isi perfectionau latina, iar cei care nu stiusera carte pana atunci deprindeau sa scrie si sa citeasca. Constatau ca lumea este mai mare decat plaiul natal, vedeau teritorii indepartate din Europa ori din Asia si veneau in contact cu neamuri diferite. Se obisnuiau cu alt regim alimentar si de igiena corporala. Consumau ulei de masline, iar spalatul in rau era inlocuit cu imbaierea la terme. Isi descopereau mai bine trupul si felul cum trebuie ingrijit. Vedeau case solid construite, animale domestice si soiuri de plante mai productive, deprindeau meserii si descopereau procedee tehnologice noi. Aflau si pretuiau valoarea banilor. Se supuneau regulilor si disciplinei militare, invatau ce inseamna rigoarea si frumusetea camaraderiei, se conformau legilor statului si normelor de comportament in societate. Li se inocula ideea ca fac parte dintr-un corp social bine definit, important si respectat (ori temut) de populatie, care asigura faimoasa pax romana. Ce scoala mai buna pentru a deveni roman ar fi putut exista decat sfertul de secol petrecut intr-un mediu cu totul diferit de rudimentara lume rurala din care proveneau?! (Mihai Barbulescu)
Mihai Barbulescu (n. 1947, Oradea) este membru titular al Academiei Romane (2021). Arheolog si istoric al Antichitatii, a fost cercetator stiintific la Institutul de Arheologie din Cluj-Napoca al Academiei Romane (din 1970), Profesor universitar la Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca (1992-2020), decanul Facultatii de Istorie si Filosofie (1996-2000), Presedintele Comisiei Nationale de Arheologie (2004-2008), Director la Accademia di Romania din Roma (2008-2016).
Pentru activitatea sa stiintifica deosebita, a primit Ordinul National „Serviciul Credincios” in grad de Cavaler (2003), titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara (2006) si al Universitatii „Petru Maior” din Targu Mures (2011), Premiul „Vasile Parvan” al Academiei Romane (1987), Premiul „Emil Condurachi” al Ministerului Culturii si Cultelor (2004), Premiul „Annasilao per la ricerca” (Reggio Calabria, 2009).
Domeniile sale de cercetare sunt istoria si arheologia Daciei romane, spiritualitatea antica (religie, arte plastice), istoria si arheologia militara, epigrafia. A efectuat, de asemenea, cercetari arheologice in castrul legionar si orasul roman Potaissa (1971-2014).
A scris mai multe carti: Interferente spirituale in Dacia romana (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984; editia a II-a, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2003); Din istoria militara a Daciei romane. Legiunea V Macedonica si castrul de la Potaissa (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987); Potaissa. Studiu monografic (Turda, 1994); Das Legionslager von Potaissa. Castrul legionar de la Potaissa (Zalau, 1997); Mormantul princiar germanic de la Turda. Das germanische Fürstengrab von Turda (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2008); Signum originis. Religie, arta si societate in Dacia romana (Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2009); Inscriptiile din castrul legionar de la Potaissa. The Inscriptions of the Legionary Fortress at Potaissa (Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2012); Arta romana la Potaissa (Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2015); Arheologia azi, in Romania (Editura IDEA Design & Print, Cluj-Napoca, 2016); Potaissa. L’Arte romana in una città della Dacia (L’Erma di Bretschneider, Roma, 2016); Balti. 1818-1944 (Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2017); Si s-a dansat lambada. O marturie despre Decembrie ’89 la Cluj (Editura Scoala Ardeleana, Cluj-Napoca, 2019); Istoria arheologiei in Romania (Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2022).
A colaborat, in calitate de coautor, la realizarea altor carti: Lexicon Iconographicum Mythologiae Classicae, vol. V, VI, VIII si Suppl. (Artemis Verlag, Zürich-München-Düsseldorf, 1990, 1992, 1997, 2009); Istoria Romaniei (Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1998 si editiile succesive); Istoria Romanilor, vol. II. Daco-romani, romanici, alogeni (Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2001; editia a II-a, 2010); Künstlerlexikon der Antike, vol. I (K. G. Saur Verlag, München-Leipzig, 2001); Istoria Transilvaniei, vol. I (Institutul Cultural Roman, Cluj-Napoca, 2003; ed. engleza, 2005); Funeraria Dacoromana. Arheologia funerara a Daciei romane (Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2003); Thesaurus Cultus et Rituum Antiquorum, vol. I (Getty Publications, Los Angeles, 2004); Atlas-Dictionar al Daciei Romane (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2005); Accademia di Romania din Roma. 1922-2012 (Roma, 2012; ed. italiana, 2013); Istoria Romanilor, vol. I (Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2018); Arta din Romania din preistorie in contemporaneitate, vol. I (Editura Academiei Romane – Editura Mega, Bucuresti – Cluj-Napoca, 2018); Termele din castrul legionar de la Potaissa (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2019); Principia din castrul legionar de la Potaissa (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2020); Tabula Imperii Romani – Forma Orbis Romani. Dacia (Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2021).