Insomnii orientale

Cazanul cu poezie
Incercam sa le spun: „Nu mai scrieti, mai baieti, la gramada!”
dar ei o tineau una si buna
ca exista camaraderie literara, grupari, miscari si curente.
Din cand in cand mai murea cate unul dintre ei
ucis de alcool, droguri si nebunie.
Atunci camaraderia literara tacea.
Copii ai poeziei si victimele ei. Functionari ai mortii.
Toti scriau la fel, nu ii citea nici dracu, doar ei intre ei.
Se mai bateau pe strazi, se mai certau pe net.
Isi mai luau cate un nume fake si se injurau murdar,
prieten cu prieten, pe ascuns.
Lumea isi scuipa in san, isi facea cruce si ii lasa necititi.
Credeau sa sunt geniali, rebeli si nemuritori.
De fapt scriau toti la fel si se ajutau unul pe altul sa moara.